Hallux rigidus
- CE ESTE: o deformatie similara hallux valgus-ului (monturi), cu care este deseori confundat si de care se deosebeste prin:
- absenta deplasarii primului metatarsian si a halucelui ("degetului mare");
- scaderea marcata si progresiva a mobilitatii articulare, prin degenerarea artrozica metatarso-falangiana (cea dintre "degetul mare" si osul dinapoia lui);
- prezenta unei tumefactii pe dosul piciorului, reprezentata de un osteofit proeminent dorsal si care mimeaza deformatia caracteristica monturi-lor (este un „mont fara mont”);
- incidenta feminina si masculina similara.
- Exista FACTORI PREDISPOZANTI, spre deosebire de hallux-valgus (monturi):
- constitutionali (haluce prea lung);
- incaltaminte prea stramta;
- microtraumatisme, mai ales de tip sportiv;
- leziuni ale cartilajului, de diverse origini si etiologii.
- MOTIVELE CONSULTATIEI:
- durere articulara de tip mecanic, care evolueaza progresiv cu timpul si cu nivelul de activitate;
- scaderea mobilitatii si cresterea volumului articulatiei metatarso-falangiene, cu cracmente ("pocnituri") la mobilizare;
- prezenta osteofitului dorsal caracteristic, ce provoaca jena la incaltat, inflamatie locala, iritarea ramurii nervoase dorsale;
- din cauza durerilor la mers, pacientul are tendinta sa evite sprijinul pe zona dureroasa, cu supraincarcarea marginii laterale a piciorului si "bataturi" (hiperkeratoze) specifice la acest nivel.
- CE CONSTATA MEDICUL:
- articulatie marita de volum, cu multiple osteofite („ciocuri”), uneori proeminand sub piele si provocand iritarea acesteia; spre deosebire de hallux valgus, lipseste deviatia mediala a metatarsianului si deviatia laterala a halucelui ("degetul mare")
- limitarea mobilitatii metatarso-falangiene, in special a flexiei dorsale (extensiei), iar prin compensatie apare hiper-mobilitatea inter-falangiana;
- durere la mobilizarea pasiva si activa a articulatiei;
- tendinta de a calca pe marginea externa a piciorului duce la formarea de „bataturi” la acest nivel, la entorse ale gleznei si chiar la fracturi "de stress" ale metatarsianului 5.
- EVOLUTIA este lenta si inevitabila catre degradare artrozica progresiva, durerile devin permanente si tot mai greu de suportat. Mersul devine tot mai dificil, datorita limitarii progresive a mobilitatii articulare.
- PROFILAXIE specifica nu exista, in afara limitarii activitatii fizice si a mersului. Odata aparuta leziunea artrozica, manifestata prin simptomele descrise, este imperios necesara abandonarea activitatilor sportive ce solicita aceasta articulatie, mai ales jogging-ul.
- TRATAMENT NECHIRURGICAL
- antialgice, antiinflamatoare, ca in orice boala de tip artrozic, constituie tratamentul simptomatic, absolut paleativ; asa zisele extracte cartilaginoase nu au nici un efect pe o articulatie avand cartilajul deja distrus.
- limitarea efortului fizic pe masura cresterii durerii;
- adaptarea incaltamintei cu una destul de larga pentru a fi comoda;
- portul unor sustinatoare plantare specifice, in interiorul sau chiar exteriorul incalta-mintei. Este vorba despre sustinatoare personalizate, confectionate strict manual de catre un personal calificat si nu pe baza "amprentei computerizate".
- TRATAMENT CHIRURGICAL se bazeaza pe doua mari principii si, spre deosebire de monturi, poate avea si un oarecare caracter preventiv:
1. pastrarea temporara a mobilitatii metatarso-falangiene:
- indepartarea „ciocurilor” (osteofitelor) si „curatarea” (emondajul) articulatiei;
- decomprimarea articulara longitudinala (diverse tipuri de osteotomii);
- artroplastia (inlocuirea articulatiei printr-o proteza interna); este putin utlizata, datorita complexitatii articulatiei si a solicitarilor mecanice enorme.
- rezectia artroplastica, care inlatura articulatia cu pretul pastrarii mobilitatii, aplicata rarissim, ce trebuie rezervata strict in stadii avansate sau la varste inaintate, fiind mutilanta articular.
2. sacrificiul mobilitatii ca solutie definitiva:
- artrodeza (blocarea) articulatiei poate fi o solutie eleganta si utila in stadii artrozice avansate. Ea sacrifica mobilitatea in beneficul suprimarii durerilor si este compatibila cu un mers cvasinormal sau chiar cu practicarea unor activitati sportive.
- aceasta interventie poate fi salutara in cazul esecurilor chirurgiei conventionale a monturi-lor.
- trebuie evitata in cazul prezentei bilaterale a leziunilor, ce ar impune interventie bilaterala.
- POSTOPERATOR, sprijinul si mersul pe piciorul operat va fi imediat, cu limitarea doar a derularii pasului in cazul artrodezei (blocarii) articulatiei.
- REZULTATELE sunt favorabile dar nu spectaculoase, o articulatie artrozica neputand fi readusa in starea initiala. Interventiile chirurgicale de tip conservator pot calma durerea, indeparteaza deformatia si atenueaza evolutia catre distructie progresiva. Singura blocarea (artrodeza) articulatiei constituie o solutie definitiva, dar trebuie amanata catre momentul oportun.
